Probabil sufar de prea multa curiozitate, dar imi place sa privesc oamenii si sa pot descifra ceva din gesturile lor, din cuvintele lor. De pilda, ieri, in timp ce priveam pe fereastra catre blocul de vizavi, am vazut o batrana care statea la balcon si isi misca degetele pe marginea acestuia ca si cum ar fi cantat la pian. Poate interpretez gresit si poate acea batranica avea in sufragerie un pian si abia terminase de exersat pe ziua respectiva si degetele ei inca simteau ritmul melodiei, dar primul meu gand a fost acela ca poate iubea muzica clasica foarte mult, poate in copilarie obisnuia sa cante la pian si acum nu mai avea aceasta posibiliate si traia un moment de aducere aminte. Personal, mi s-a parut un gest extraordinar. Pentru o secunda am vazut in fata ochilor o persoana sensibila, cu un trecut plin de intamplari, un trecut frumos si cu un suflet care, desi zbuciumat de trecerea timpului, a ramas tanar si bland. In acelasi timp ma gandesc la multitudinea de batrani care ascund sub chipul imbatranit de vreme mii de povesti pe care, daca am avea rabdarea sa le ascultam si sa le intelegem asa cum se cuvine, am putea descoperi si invata taine ascunse ale vietii.
Concluzia este ca poti da un alt aer vietii daca esti mai atent la ceea ce te inconjoara si apreciezi mai mult intamplarile de zi cu zi, fara sa-ti doresti lucruri peste putinta de indeplinit.
Nu trebuie sa ne complicam viata pentru a-i da farmec, viata simpla poate fi la fel de surprinzatoare.